Este tehnica lui Gichin Funakoshi, modificata de fiul sau Yoshitaka. Shotokan a devenit o tehnica lejera si lunga, eficace de la distanta, putand fi asezata alaturi de cea a batranului maestru Itosu, care era el insusi un plapand. Katas-urile caracteristice sunt Heian, Tekki, Kanku, Bassai, nume japoneze date de Funakoshi exercitiilor din Okinawa.

                                                                                                                                                                                          Exista fara indoiala, sciziune in interiorul Shotokan-ului: invatatura maestrilor: Oshinama, Harada, Okuyama, si Egami (cel care a condus scoala Shotokai din Tokyo, scoala ermetica, care punea accentul in exclusivitate pe aspectul moral al Karate-ului) si diferita din acest punct, invatura raspandita de maestrii Nakayama, Nishiyama, Kase si Takagi, ale caror manuale au devenit clasice. In Japonia, Shotokan-ul a acaparat de la inceput atentia tuturor si a devenit foarte popular in estul tarii, in jurul Tokyo-ului, punctul initial de impact, in universitatile din Waseda, Takushoku (patru ore de antrenamente pe zi, in paralel cu orele de curs), Kcio, Sensu care practica aceasta tehnica. Centrul se afla la Japan Karate Association.

Pentru sute de discipoli ai maestrilor Egami si Aoki, cercetarea asupra Shotokai-ului a generat o noua arta martiala: Sogobudo-ul (in Franta, de exemplu Federation Nationale Sogobudo Renmei, condusa de Marc Bassis, 117, rue Saint Antoine 75004 Paris).

Si in Japonia, Shotokan-ul a ramas foarte reprezentativ. Este cea mai veche si cunoscuta scoala din Europa, cu cei mai multi profesori si luptatori. In America, Canada, USA, (pe toata coasta Pacificului, unde Los Angeles-ul a devenit cartierul general al celui mai experimentat Shotokan), Brazilia, se afla in momentul de fata cei mai reputati experti in aceasta tehnica.